viaţă

Moartea nu este niciodată o soluţie

Am vizitat o clinică pentru avorturi în Olanda şi am avut nişte conversaţii interesante. Merită să susţii viaţa!

Conversaţii în faţa unei clinici pentru avorturi

‘Moralitatea’ este acel comportament acceptat şi de dorit în cadrul societăţii. Susţinerea vieţii reprezintă o parte componentă a moralităţii, deoarece orice viaţă este un dar care vine însoţit de dreptul de a fi exercitat. Atunci când cineva pune intenţionat capăt vieţii prin intermediul avortului sau al eutanasierii, mai devreme sau mai târziu acest lucru va împovăra conştiinţa persoanei respective. Prin urmare haideţi să protejăm şi să sărbătorim darul vieţii

Apără viaţa

Noi, Asociaţia Tineri Preţioşi din Olanda, vizităm clinica pentru avorturi din zona noastră o dată pe lună, împreună cu câţiva prieteni. Majoritatea dintre noi sunt femei, dar uneori ni se alătură şi câţiva bărbaţi. Încercăm să intrăm în vorbă cu femeile care vin la clinică şi să le spunem că avortul nu este singura soluţie. Noi suntem, dacă vreţi, vocea copilului nenăscut, care este deja un suflet viu! Mass-media descrie adesea fătul ca fiind doar o bucată de ţesut, care stă între femeie şi cariera acesteia sau între ea şi planurile ei de viitor, susţinând că nu este încă un bebeluş, o fiinţă vie. Noi, dimpotrivă, le explicăm femeilor că această bucată de ţesut este de fapt un om în miniatură, perfect format, cu o inimă care bate şi cu capacitatea de a simţi durerea. Le înmânăm pliante în care este prezentată frumuseţea unei vieţi lăsate să se dezvolte după legile ei. Nu avem nici cea mai mică intenţie să jignim oamenii cu care vorbim, ci tot ce facem este motivat de dragostea pentru micuţul care aspiră să vină pe lume.

Câteva experienţe

Odată, când am mers la clinică, părea că nimeni nu era interesat de mesajul nostru. Două femei ne-au acuzat chiar că suntem “lipsite de milă”; spunându-ne că pacientele care vin acolo sunt deja destul de împovărate, iar noi nu făceam decât să înrăutăţim situaţia. Au amintit şi motivul cel mai invocat în astfel de situaţii, şi anume violul, deşi aceste cazuri nu reprezintă decât un procent insignifiant din totalul avorturilor.

Mai târziu, a trecut pe lângă noi o femeie cu bicicleta. S-a oprit şi ne-a întrebat de ce stăm acolo, în faţa clinicii. Ne mai văzuse şi înainte. După ce i-am explicat motivul nostru, ea ne-a spus: “Ştiţi, mereu m-am întrebat de ce staţi aici. Sunt întru totul de acord cu voi! Cât mă bucur că mai sunt încă tineri curajoşi! Exersaţi autocontrolul şi arătaţi şi altora că autocontrolul vă poate scăpa de multe necazuri!” Această femeie a reprezentat o adevărată încurajare pentru noi, lucru care ne-a ajutat să trecem de următoarea confruntare.

La clinică a sosit un cuplu de vârstă medie: amândoi aveau în jur de 30 de ani. Ei ne-au ascultat politicos după care ne-au spus că au luat deja hotărârea. Nu-şi pot permite să mai aibă un copil; ceilalţi copiii ar suferi financiar din această cauză. Ei au acceptat pliantul nostru şi broşura cu mărturii; totuşi, până la urmă tot au intrat în clinică. Decizia lor ne-a frânt inima.

Ajutăm oamenii să ia o hotărâre

La scurt timp a apărut un alt cuplu. Ei aveau probabil în jur de 40 de ani. Veniseră la clinică pentru o internare în vederea unei investigaţii cu ultrasunete. Nu luaseră încă o hotărâre şi erau foarte interesaţi de informaţiile care le dădeam. Le-am expus punctul nostru de vedere şi le-am dăruit broşura ‘După avort nu mai eşti niciodată la fel’. Au intrat, iar noi i-am aşteptat cu nerăbdare să iasă! Înăuntru, cu siguranţă au fost avertizaţi de pericolele unei sarcini la o vârstă mai înaintată. Între timp, am mai vorbit şi cu alte persoane şi tocmai când ne pregăteam să plecăm, cuplul respectiv a ieşit din clădire. De departe le-am văzut feţele radioase. “Vom păstra bebeluşul!” Am fost foarte uimiţi. Părea că trăim un vis! Ei ne-au asigurat că vor păstra bebeluşul chiar dacă asta însemna să-şi asume nişte riscuri mai mari decât în mod normal. Am fost în culmea fericirii când am aflat această veste. Amândoi păreau că se eliberaseră de o mare povară. I-am felicitat, lucru pe care l-au apreciat foarte mult.

Merită să aperi viaţa! Un cuplu alege moartea ca rezolvare a problemei lor, altul alege viaţa. Ambele cupluri vor trebui să se confrunte cu consecinţele deciziilor lor. La sfârşitul zilei eram plini de bucurie că măcar o viaţă fusese salvată.